Grupul rusesc Gazprom a colectat miercuri capital în valoare de 1,3 miliarde dolari şi 850 milioane euro, printr-o emisiune de obligaţiuni suprasubscrisă, în contextul în care apetitul pentru risc al investitorilor a dus la o reducere semnificativă a randamentelor, relatează Reuters.
Monopolul gazelor naturale
din Rusia, şi compania cu cele mai mari datorii din ţară, a stabilit pentru obligaţiunile în dolari, cu scadenţa la cinci ani, un randament de 8,125%, în scădere de la nivelul iniţial de 8,5%.
Obligaţiunile în euro, emise pe o durată de cinci ani şi jumătate, au avut acelaşi randament, de 8,125%, în contextul în care nivelul iniţial era de 8,75%.
Analiştii susţin că afacerea Gazprom beneficiază de creşterea apetitului investitorilor occidentali pentru riscurile din pieţele emergente, şi de lipsa creditorilor ruşi din piaţă.
"Piaţa îşi revine, este un aflux enorm de capital către fondurile de investiţii, iar Gazprom este destul de bine poziţionată atât timp cât există cerere pentru activele ruseşti", a declarat Alexander Kudrin, analist în cadrul Troika Dialog.
O sursă bancară apropiată afacerii a declarat că valoarea ofertelor
pentru emisiunea în dolari a depăşit 6 miliarde dolari.
Gazprom, ce are datorii estimate la peste 40 miliarde dolari excluzând Gazprombank, a efectuat peste 20 emisiuni de obligaţiuni.
Ultima emisiune de eurobonduri a avut loc în aprilie, când a plasat obligaţiuni pe zece ani, în valoare de 2,25 miliarde dolari, la un randament de 9,25%.
Spre deosebire de multe companii
ruseşti, Gazprom nu a apelat în acest an la ajutoare guvernamentale, deşi Sberbank, cea mai mare bancă
din Rusia, a fost cel mai activ creditor al grupului începând din luna ianuarie.
Gazprom a împrumutat în prima jumătate a anului 11 miliarde dolari, dintre care peste 4,5 miliarde au provenit de la Sberbank.
Mulţi analişti au avertizat că grupul se va confrunta cu dificultăţi financiare
la sfârşitul acestui an, când preţurile gazelor ating cel mai mic nivel, urmând tendinţa petrolului cu o întârziere de 6-9 luni.
luni, 17 august 2009
Putin ordonă băncii de stat Sberbank să continue creditarea, în ciuda împrumuturilor neperfomante
Premierul rus Vladimir Putin a cerut miercuri băncii de stat Sberbank să continue să acorde credite, chiar dacă cea mai mare bancă a ţării a raportat o creştere a împrumuturilor neperfomante, scrie Reuters.
Guvernul rus cere băncilor, în special celor controlate de stat, să contribuie la sprijinirea economiei, în contextul în care aceasta a fost afectată de recesiune. În schimb, industria bancară a primit miliarde de dolari din fondurile de stat pentru sprijinirea capitalurilor acestora, în condiţiile creşterii creditelor neperfomante.
"Bineînţeles că trebuie îmbunătăţită calitatea
creditelor, însă nici nu poţi să îţi închizi portofoliul de clienţi. Este foarte uşor să închizi cutia, dar este mult mai greu să lucrezi cu clienţii şi să înţelegi pe care te poţi baza", a spus Putin.
Declaraţiile oficialului au venit la scurt timp după ce banca şi-a publicat rezultatele pentru prima jumătate a anului, conform normelor ruseşti de contabilitate. Profitul băncii a scăzut cu 92% în termeni anuali, la 5,3 miliarde ruble (170,6 milioane dolari).
Creditele neperfomante au urcat la 2,8% din totalul portofoliului băncii, la finele lunii iunie, de la 2,6%, la începutul lunii. Putin a cerut în iunie băncilor să mărească portofoliul de credite
cu 150 miliarde ruble pe lună, în perioada iulie-septembrie.
Declaraţiile oficialului vin în contextul în care Rusia ia în considerare un plan de salvare a băncilor sale, care ar avea alte coordonate decât cel implementat în SUA, în contextul temerilor că avansul creditelor neperformante ar putea paraliza economia ţării.
Vicepremierul Igor Şuvalov va analiza preluarea unor deţineri în băncile care se confruntă cu probleme, când mai mulţi experţi vor discuta vineri despre modul de recapitalizare a sistemului bancar
rusesc, conform unui document
obţinut de Financial Times.
Conform propunerii, guvernul ar trebui să emită certificate de trezorerie OFZ, adică un tip de obligaţiuni, pentru sprijinirea celor mai mari bănci. În schimb, statul ar urma să primească acţiuni preferenţiale.
Guvernul rus cere băncilor, în special celor controlate de stat, să contribuie la sprijinirea economiei, în contextul în care aceasta a fost afectată de recesiune. În schimb, industria bancară a primit miliarde de dolari din fondurile de stat pentru sprijinirea capitalurilor acestora, în condiţiile creşterii creditelor neperfomante.
"Bineînţeles că trebuie îmbunătăţită calitatea
creditelor, însă nici nu poţi să îţi închizi portofoliul de clienţi. Este foarte uşor să închizi cutia, dar este mult mai greu să lucrezi cu clienţii şi să înţelegi pe care te poţi baza", a spus Putin.
Declaraţiile oficialului au venit la scurt timp după ce banca şi-a publicat rezultatele pentru prima jumătate a anului, conform normelor ruseşti de contabilitate. Profitul băncii a scăzut cu 92% în termeni anuali, la 5,3 miliarde ruble (170,6 milioane dolari).
Creditele neperfomante au urcat la 2,8% din totalul portofoliului băncii, la finele lunii iunie, de la 2,6%, la începutul lunii. Putin a cerut în iunie băncilor să mărească portofoliul de credite
cu 150 miliarde ruble pe lună, în perioada iulie-septembrie.
Declaraţiile oficialului vin în contextul în care Rusia ia în considerare un plan de salvare a băncilor sale, care ar avea alte coordonate decât cel implementat în SUA, în contextul temerilor că avansul creditelor neperformante ar putea paraliza economia ţării.
Vicepremierul Igor Şuvalov va analiza preluarea unor deţineri în băncile care se confruntă cu probleme, când mai mulţi experţi vor discuta vineri despre modul de recapitalizare a sistemului bancar
rusesc, conform unui document
obţinut de Financial Times.
Conform propunerii, guvernul ar trebui să emită certificate de trezorerie OFZ, adică un tip de obligaţiuni, pentru sprijinirea celor mai mari bănci. În schimb, statul ar urma să primească acţiuni preferenţiale.
Executivul a aprobat normele pentru "Prima casa"
Guvernul a aprobat in sedinta de miercuri normele pentru programul "Prima
casa", conform ziare.com.
Printre cele mai importante modificari aduse la prevederile conventiei se numara excluderea taxelor notariale (prin instituirea unei ipoteci legale asupra imobilului) si introducerea posibilitatii de a achizitiona apartamente
noi din ansambluri imobiliare
deja ipotecate de catre dezvoltator.
Asadar, potrivit noii forme, statul va institui ipoteca legala asupra imobilului contractat prin credit
, si nu ipoteca conventionala cum era prevazut inainte.
Desi ipoteca legala (instituita prin lege) va fi mai greu de executat in caz de neplata (presupune obtinerea unei decizii judecatoresti), ea nu implica plata unei taxe notariale (cazul ipotecii conventionale), fapt care scuteste clientul
de plata a aproximativ 300 de euro.
casa", conform ziare.com.
Printre cele mai importante modificari aduse la prevederile conventiei se numara excluderea taxelor notariale (prin instituirea unei ipoteci legale asupra imobilului) si introducerea posibilitatii de a achizitiona apartamente
noi din ansambluri imobiliare
deja ipotecate de catre dezvoltator.
Asadar, potrivit noii forme, statul va institui ipoteca legala asupra imobilului contractat prin credit
, si nu ipoteca conventionala cum era prevazut inainte.
Desi ipoteca legala (instituita prin lege) va fi mai greu de executat in caz de neplata (presupune obtinerea unei decizii judecatoresti), ea nu implica plata unei taxe notariale (cazul ipotecii conventionale), fapt care scuteste clientul
de plata a aproximativ 300 de euro.
LukOil România ieftineşte carburanţii cu 6 bani/litru
Compania
LukOil România, membră a grupului rusesc LukOil, ieftineşte carburanţii cu 6 bani
/litru, începând de miercuri, a anunţat miercuri compania.
Astfel, benzina COR 95 fără plumb Euroluk este 3,75 lei/litru, iar benzina COR 98 fără plumb Super Euroluk este 4,23 lei/litru.
De asemenea, motorina
Euro L Diesel este 3,53 lei/litru, iar motorina Super Euro L Diesel este 3,84 lei/litru.
Litrul de GPL auto va costa
1,70 lei.
Grupul petrolier LukOil, al doilea mare producător din Rusia, este prezent pe piaţa românească prin subsidiara LukOil România, care deţine peste 300 de benzinării.
LukOil România, membră a grupului rusesc LukOil, ieftineşte carburanţii cu 6 bani
/litru, începând de miercuri, a anunţat miercuri compania.
Astfel, benzina COR 95 fără plumb Euroluk este 3,75 lei/litru, iar benzina COR 98 fără plumb Super Euroluk este 4,23 lei/litru.
De asemenea, motorina
Euro L Diesel este 3,53 lei/litru, iar motorina Super Euro L Diesel este 3,84 lei/litru.
Litrul de GPL auto va costa
1,70 lei.
Grupul petrolier LukOil, al doilea mare producător din Rusia, este prezent pe piaţa românească prin subsidiara LukOil România, care deţine peste 300 de benzinării.
Aeroportul Otopeni va închiria o autospecială pentru stingerea incendiilor în valoare de 340.000 le
Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti a lansat procedura de licitaţie pentru închirierea unei autospeciale de mare capacitate pentru stingerea incendiilor în aeroport cu o valoare estimată la 340.000 lei, se arată într-un anunţ de participare publicat în SEAP.
"Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti organizează o procedură de licitaţie deschisă în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică având ca obiect închirierea unei autospeciale de mare capacitate pentru stingerea incendiilor în aeroport" potrivit anunţului de participare.
Ofertele
se pot depune
la sediul aeroportului până la data de 19 august, ora 9:00, deschiderea procedurii de achiziţie având loc în aceeaşi zi la ora 10:00.
Criteriul de atribuire a contractului este preţul cel mai scăzut, iar valoarea estimată a acestuia este de 340.000 lei.
"Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti organizează o procedură de licitaţie deschisă în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică având ca obiect închirierea unei autospeciale de mare capacitate pentru stingerea incendiilor în aeroport" potrivit anunţului de participare.
Ofertele
se pot depune
la sediul aeroportului până la data de 19 august, ora 9:00, deschiderea procedurii de achiziţie având loc în aceeaşi zi la ora 10:00.
Criteriul de atribuire a contractului este preţul cel mai scăzut, iar valoarea estimată a acestuia este de 340.000 lei.
România nu a exploatat suficient oportunitatea Strategiei CE Anticorupţie, arată raportul de ţară
Raportul tehnic al CE critică faptul că România nu a exploatat oportunitatea oferită de strategia Comisiei anticorupţie, pentru a da coerenţă şi a concentra toate eforturile în prevenirea şi descurajarea corupţiei.
Mai mult, conform raportului tehnic, Comitetul de Direcţie destinat pentru a superviza Strategia şi planurilor sale de acţiune s-a întâlnit doar de două ori în ultimele 12 luni, mai degrabă pentru reuniunile trimestriale prevazute.
Raportul tehnic al Comisiei Europene arată că nu este posibilă o evaluare a progresului în privinţa micii corupţii. Totodată, CE precizează că rezultate detaliate şi verificabile nu sunt disponibile, iar rezultatele reale şi tangibile sunt dificil de măsurat.
După un an de la implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie pentru Sectoarele Vulnerabile ale Administraţiei Locale în perioada 2008-2010, au fost făcute unele progrese cu privire la măsuri individuale, specifică CE.
Comisia Europeană menţionează că la nivelul autorităţilor individuale sunt luate diverse măsuri, care includ simplificarea procedurilor administrative, precum şi măsuri de îmbunătăţire a transparenţei, a integrităţii şi de reducere a corupţiei.
Mai mult, conform raportului tehnic, Comitetul de Direcţie destinat pentru a superviza Strategia şi planurilor sale de acţiune s-a întâlnit doar de două ori în ultimele 12 luni, mai degrabă pentru reuniunile trimestriale prevazute.
Raportul tehnic al Comisiei Europene arată că nu este posibilă o evaluare a progresului în privinţa micii corupţii. Totodată, CE precizează că rezultate detaliate şi verificabile nu sunt disponibile, iar rezultatele reale şi tangibile sunt dificil de măsurat.
După un an de la implementarea Strategiei Naţionale Anticorupţie pentru Sectoarele Vulnerabile ale Administraţiei Locale în perioada 2008-2010, au fost făcute unele progrese cu privire la măsuri individuale, specifică CE.
Comisia Europeană menţionează că la nivelul autorităţilor individuale sunt luate diverse măsuri, care includ simplificarea procedurilor administrative, precum şi măsuri de îmbunătăţire a transparenţei, a integrităţii şi de reducere a corupţiei.
MAPDR a atribuit, în urma unei licitaţii, 20 de fonduri de vânătoare pentru 598.670 euro
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) a atribuit spre gestionare, miercuri, în urma unei licitaţii 20 de fonduri de vânătoare pentru 598.670 euro, cea mai mare sumă fiind atribuită pentru fondul de vânătoare Galu din judeţul Neamţ, respectiv 104.640 euro.
Fondul de vânătoare din judeţul Neamţ a fost atribuit Asociaţie de Vânătoare Diana Hunting din acelaşi judet.
În urma licitaţiei de miercuri au fost atribuite cinci fonduri de vânătoare din judeţul Neamţ, patru din Maramureş, câte două din judeţele Mehedinţi, Mureş şi Vaslui şi câte un fond de vânătoare din Gorj, Hunedoara, Prahova, Sălaj şi Vâlcea.
Fondul de vânătoare din judeţul Neamţ a fost atribuit Asociaţie de Vânătoare Diana Hunting din acelaşi judet.
În urma licitaţiei de miercuri au fost atribuite cinci fonduri de vânătoare din judeţul Neamţ, patru din Maramureş, câte două din judeţele Mehedinţi, Mureş şi Vaslui şi câte un fond de vânătoare din Gorj, Hunedoara, Prahova, Sălaj şi Vâlcea.
Fabrica de proşti
Pe vremuri, când tovarăşul Aurelian Bondrea se ocupa cu acordarea titlurilor academice după ritul comunismului ortodox, studenţia era o treabă serioasă.
A fi student în anii ‘70 - ‘80 era nu numai şansa fulgerătoare şi nesperată de a scăpa, pentru cinci ani, de coşmarul socialismului curent, dar însemna, prin efortul pe care ţi-l cerea şcoala, un statut asumat cu oarecare orgoliu intelectual. Stupidă în programă şi metodologie, îngrămădind cantităţi uriaşe de cunoştinţe neimportante, teoretizând în exces şi împingând uneori la catedră securişti sau pur şi simplu imbecili, şcoala superioară din timpul comunismului avea, totuşi, o consistenţă superioară celei de azi. Chiar dacă rigoarea ţinea mai mult de regulamente, chiar dacă universitatea cerea în primul
rând forţaj şi abia apoi subtilitate, presiunea pe care o punea zilnic asupra studentului sfârşea prin a da rezultate.
A intra la facultate în epoca Ceauşescu era de zece ori mai greu decât azi.
Era un eveniment care îţi marca definitiv destinul şi pentru care, în consecinţă, te pregăteai ca pentru măritiş. Admiterea în învăţământul superior te smulgea din destinul minor pus la cale de tezele partidului. Urma să nu mai fii muncitor în fabrică sau lucrător la câmp, ci inginer, profesor, medic
sau arhitect. Erai salvat, pentru o fracţiune de eternitate, pentru cei cinci ani extraşi din circuitul comun şi lăsat să trăieşti în iluzia că se poate. Aveai răgaz să respiri, să citeşti, să înveţi, să cunoşti oameni şi bucăţi din cultura la care visai. Aşa se face că miza admiterii, dificultatea ei şi satisfacţia pe care ţi-o dădea saltul dincolo împachetau evenimentul şi consecinţele lui într-o aură aproape sacră.
A fi student în anii ‘70 - ‘80 era nu numai şansa fulgerătoare şi nesperată de a scăpa, pentru cinci ani, de coşmarul socialismului curent, dar însemna, prin efortul pe care ţi-l cerea şcoala, un statut asumat cu oarecare orgoliu intelectual. Stupidă în programă şi metodologie, îngrămădind cantităţi uriaşe de cunoştinţe neimportante, teoretizând în exces şi împingând uneori la catedră securişti sau pur şi simplu imbecili, şcoala superioară din timpul comunismului avea, totuşi, o consistenţă superioară celei de azi. Chiar dacă rigoarea ţinea mai mult de regulamente, chiar dacă universitatea cerea în primul
rând forţaj şi abia apoi subtilitate, presiunea pe care o punea zilnic asupra studentului sfârşea prin a da rezultate.
A intra la facultate în epoca Ceauşescu era de zece ori mai greu decât azi.
Era un eveniment care îţi marca definitiv destinul şi pentru care, în consecinţă, te pregăteai ca pentru măritiş. Admiterea în învăţământul superior te smulgea din destinul minor pus la cale de tezele partidului. Urma să nu mai fii muncitor în fabrică sau lucrător la câmp, ci inginer, profesor, medic
sau arhitect. Erai salvat, pentru o fracţiune de eternitate, pentru cei cinci ani extraşi din circuitul comun şi lăsat să trăieşti în iluzia că se poate. Aveai răgaz să respiri, să citeşti, să înveţi, să cunoşti oameni şi bucăţi din cultura la care visai. Aşa se face că miza admiterii, dificultatea ei şi satisfacţia pe care ţi-o dădea saltul dincolo împachetau evenimentul şi consecinţele lui într-o aură aproape sacră.
Întoarcerea demonilor
În vreme de criză, teoriile complotului ating paroxismul. Fricile amplifică fantasmele şi miturile conspiraţiei. Şi astfel motivul intervenţiei forţelor oculte în mersul „natural“ al lumii devine o formulă politico-mediatică centrală, iar reiterarea aproape rituală a tezei prezenţei reţelelor secrete şi criminale organizate de străini întregeşte un peisaj dominat de teama de viitor.
Dacă sistemul financiar
mondial s-a prăbuşit, dacă şomajul a crescut la cote de avarie, dacă economiile se clatină, iar modelul de societate a abundenţei nu mai funcţionează, dacă promisa „tinereţe fără bătrâneţe“ nu mai poate fi asigurată, trebuie descoperiţi degrabă responsabilii: acei maeştri ai tenebrelor, acei stăpâni ascunşi ai lumii care au luat deciziile. Furia şi resentimentele colective au nevoie de vinovaţi. Unii mai au, poate, iluzii, dar fascismul, în formele sale clasice sau mai noi, este deja aici. Şi cum niciodată această maladie cronică izvorâtă din superstiţie şi din ignoranţă nu a beneficiat în România de un tratament adecvat, situaţia devine gravă.
Paliativele şi improvizaţiile nu aveau cum combate o boală bine împământenită în imaginarul colectiv românesc dominat de o ortodoxie care nu şi-a lămurit legăturile cu legionarismul şi în cultura de masă impregnată de o istorie prezentată încă într-o cheie naţionalistă.
Deja Raoul Girardet explica, acum câteva decenii, cum teoria complotului este cu atât mai convingătoare cu cât faptele sunt prezentate într-o ordine relevantă, dintr-o perspectivă logică aparent coerentă, şi par a avea aceeaşi cauză pe cât de simplă, pe atât de evidentă. Dar teoriile complotului nu oferă doar o aparentă explicaţie logică şi raţională unor elemente disparate, ea mai dezvăluie şi „adevărurile ascunse“, cele pe care „politica corectă“ nu le poate exprima. Şi iată fapte: mai multe persoane au fost interogate şi trei au fost reţinute în cadrul unei anchete privind traficul
de ovule. Majoritatea covârşitoare a acestora erau „israelieni“. Şi totul se întâmplă paralel cu scandalul ţinutei wehrmachtiene etalate la o prezentare de modă de Radu Mazăre.
Presa, preluând aproape automat versiunea autorităţilor, îi prezintă pe cei trei drept vinovaţi de a fi făcut comerţ (vechea acuză de mercantilism evreiesc?) cu ovule ale unor „donatoare“ române retribuite (oare doar un posibil complot împotriva creşterii demografice româneşti sau chiar o adaptare a vechiului mit antisemit al omorului ritual al unui nou-născut creştin) în favoarea unor cupluri din Israel. Oricum, acuzele prezentate în această formă conţin o doză excesivă de biologism, ceea ce trimite către o anumită ideologie implicită. Între timp, prezumţia de nevinovăţie nu pare să aibă vreo relevanţă în acest caz. Autorul acestor rânduri ignoră faptul dacă medicii de la Sabyc au încălcat sau nu legea românească. Constată însă că prezentarea faptelor urmează un vechi şablon antisemit. Iar antisemitismul, fie şi involuntar, nu poate fi scuzat.
Dacă sistemul financiar
mondial s-a prăbuşit, dacă şomajul a crescut la cote de avarie, dacă economiile se clatină, iar modelul de societate a abundenţei nu mai funcţionează, dacă promisa „tinereţe fără bătrâneţe“ nu mai poate fi asigurată, trebuie descoperiţi degrabă responsabilii: acei maeştri ai tenebrelor, acei stăpâni ascunşi ai lumii care au luat deciziile. Furia şi resentimentele colective au nevoie de vinovaţi. Unii mai au, poate, iluzii, dar fascismul, în formele sale clasice sau mai noi, este deja aici. Şi cum niciodată această maladie cronică izvorâtă din superstiţie şi din ignoranţă nu a beneficiat în România de un tratament adecvat, situaţia devine gravă.
Paliativele şi improvizaţiile nu aveau cum combate o boală bine împământenită în imaginarul colectiv românesc dominat de o ortodoxie care nu şi-a lămurit legăturile cu legionarismul şi în cultura de masă impregnată de o istorie prezentată încă într-o cheie naţionalistă.
Deja Raoul Girardet explica, acum câteva decenii, cum teoria complotului este cu atât mai convingătoare cu cât faptele sunt prezentate într-o ordine relevantă, dintr-o perspectivă logică aparent coerentă, şi par a avea aceeaşi cauză pe cât de simplă, pe atât de evidentă. Dar teoriile complotului nu oferă doar o aparentă explicaţie logică şi raţională unor elemente disparate, ea mai dezvăluie şi „adevărurile ascunse“, cele pe care „politica corectă“ nu le poate exprima. Şi iată fapte: mai multe persoane au fost interogate şi trei au fost reţinute în cadrul unei anchete privind traficul
de ovule. Majoritatea covârşitoare a acestora erau „israelieni“. Şi totul se întâmplă paralel cu scandalul ţinutei wehrmachtiene etalate la o prezentare de modă de Radu Mazăre.
Presa, preluând aproape automat versiunea autorităţilor, îi prezintă pe cei trei drept vinovaţi de a fi făcut comerţ (vechea acuză de mercantilism evreiesc?) cu ovule ale unor „donatoare“ române retribuite (oare doar un posibil complot împotriva creşterii demografice româneşti sau chiar o adaptare a vechiului mit antisemit al omorului ritual al unui nou-născut creştin) în favoarea unor cupluri din Israel. Oricum, acuzele prezentate în această formă conţin o doză excesivă de biologism, ceea ce trimite către o anumită ideologie implicită. Între timp, prezumţia de nevinovăţie nu pare să aibă vreo relevanţă în acest caz. Autorul acestor rânduri ignoră faptul dacă medicii de la Sabyc au încălcat sau nu legea românească. Constată însă că prezentarea faptelor urmează un vechi şablon antisemit. Iar antisemitismul, fie şi involuntar, nu poate fi scuzat.
Udrea nu-i ca Ridzi?
Silviu Sergiu: „Elena Udrea procedează la fel ca Monica Iacob Ridzi. Promovarea turismului în România este un paravan legal
pentru a-şi promova propria imagine şi a plăti aceste servicii cu bani publici”.
„Iarna nu-i ca vara”, iar „Elena Udrea nu-i ca Monica Iacob Ridzi”. Două lucruri în care Traian Băsescu pare să creadă cu tărie. Prima
propoziţie este o axiomă şi nu necesită demonstraţie. A doua poate fi lesne argumentată, prin maniera diferită în care preşedintele tratează cele două cazuri, în esenţă, asemănătoare.
În scandalul „Ridzi”, preşedintele a evitat iniţial o poziţie publică şi a acceptat sacrificarea sa pentru că presiunea opiniei publice nu s-a diminuat în timp şi exista pericolul să deconteze scandalul în alegerile prezidenţiale. După demisia lui Ridzi, în singura intervenţie publică pe acest caz, şeful statului a înfierat practica unor politicieni de a-şi face imagine în presă, achitând aceste servicii cu bani publici şi, implicit, obiceiul unor televiziuni de a accepta acest târg. O poziţie corectă pe fond, dar total lipsită de credibilitatea rostită de şeful statului, având în vedere că Elena Băsescu s-a numărat printre beneficiarele ştirilor contra cost
.
În privinţa Elenei Udrea, preşedintele are o atitudine diferită. A preferat o intervenţie tranşantă, de la primele semne că dezbaterea publică se concentrează tot mai mult pe maniera în care ministrul turismului cheltuieşte banul
public. Preşedintele a decretat că 10 ani de acum încolo vom avea nevoie de un Minister al Turismului şi a aprobat politica fostei sale şefe de cabinet, de a cheltui bani publici cu nemiluita, pentru a promova în străinătate turismul din România, deşi domeniul este într-o comă profundă.
Elena Udrea procedează la fel ca Monica Iacob Ridzi, e drept, într-o manieră mult mai inteligentă şi cheltuind sume mult mai mari. Promovarea turismului românesc este un paravan legal pentru a-şi promova propria imagine, plătind aceste servicii cu bani publici. Traian Băsescu nu vede nicio problemă. În opinia sa, Elena Udrea are un scop legitim pentru cheltuirea fondurilor publice.
pentru a-şi promova propria imagine şi a plăti aceste servicii cu bani publici”.
„Iarna nu-i ca vara”, iar „Elena Udrea nu-i ca Monica Iacob Ridzi”. Două lucruri în care Traian Băsescu pare să creadă cu tărie. Prima
propoziţie este o axiomă şi nu necesită demonstraţie. A doua poate fi lesne argumentată, prin maniera diferită în care preşedintele tratează cele două cazuri, în esenţă, asemănătoare.
În scandalul „Ridzi”, preşedintele a evitat iniţial o poziţie publică şi a acceptat sacrificarea sa pentru că presiunea opiniei publice nu s-a diminuat în timp şi exista pericolul să deconteze scandalul în alegerile prezidenţiale. După demisia lui Ridzi, în singura intervenţie publică pe acest caz, şeful statului a înfierat practica unor politicieni de a-şi face imagine în presă, achitând aceste servicii cu bani publici şi, implicit, obiceiul unor televiziuni de a accepta acest târg. O poziţie corectă pe fond, dar total lipsită de credibilitatea rostită de şeful statului, având în vedere că Elena Băsescu s-a numărat printre beneficiarele ştirilor contra cost
.
În privinţa Elenei Udrea, preşedintele are o atitudine diferită. A preferat o intervenţie tranşantă, de la primele semne că dezbaterea publică se concentrează tot mai mult pe maniera în care ministrul turismului cheltuieşte banul
public. Preşedintele a decretat că 10 ani de acum încolo vom avea nevoie de un Minister al Turismului şi a aprobat politica fostei sale şefe de cabinet, de a cheltui bani publici cu nemiluita, pentru a promova în străinătate turismul din România, deşi domeniul este într-o comă profundă.
Elena Udrea procedează la fel ca Monica Iacob Ridzi, e drept, într-o manieră mult mai inteligentă şi cheltuind sume mult mai mari. Promovarea turismului românesc este un paravan legal pentru a-şi promova propria imagine, plătind aceste servicii cu bani publici. Traian Băsescu nu vede nicio problemă. În opinia sa, Elena Udrea are un scop legitim pentru cheltuirea fondurilor publice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
