Munciţi pe un leu, domnule Boc!

Când traiul de azi pe mâine, pe banii băncilor, se va fi sfârşit, Guvernul va face din nou apel la solidaritate, obligat fiind să taie în carne vie
. N-ar strica un exemplu, dat cât de curând!

Nimeni nu face afaceri cu bani de acasă, că de aia există bănci. Guvernul Boc se pare că a învăţat bine această lecţie, de voie, de nevoie, din moment ce n-a fost lună în acest an în care să nu se împrumute în cel puţin cinci-şase rânduri. Problema în sine nu-i dureroasă, pentru că avantajul statului, spre deosebire de debitorul-om-de-la-bloc, este că banii
nu trebuie să-i dea înapoi, cel puţin nu pe toţi şi nu repede -, mai ia un împrumut ca să-l rostogolească pe primul ş.a.m.d., mai ales că are balta peşte - adică băncile bani, cel puţin deocamdată.

Problema celor 11 miliarde de euro pe care Guvernul le-a împrumutat prin această schemă de la bănci nu-i spinoasă nici din perspectiva macro: stăm încă bine la capitolul datorie publică.

Problema apare când se pune întrebarea ce face Guvernul cu aceşti bani? Ar trebui ca, teoretic, să facă afaceri în beneficiul naţiunii, ceea ce pentru o ţară ca România e relativ simplu: străzi, spitale, reţele de utilităţi, canalizare. În câteva rânduri ni s-a servit cifra de 13 miliarde de lei - adică peste trei miliarde de euro investiţii publice. Nu se vede însă nimic, proiectele demarate anii trecuţi merg cu viteza melcului, n-am văzut vreun tăiat de panglică de multe luni, iar proiectele mari care se anunţă vin la pachet cu credite
viitoare. Totul e înţepenit, iar singura destinaţie a sumelor imense împrumutate de la bănci este traiul de zi cu zi: plata salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor şi, deloc neglijabil, a imensului aparat de stat, moştenit de la liberali şi înmulţit de social democraţi-liberali. Iar pentru asta toată naţia plăteşte dobândă, deloc mică.

Nu-ţi trebuie multă minte ca să ajungi la soluţia împrumutului pentru traiul de azi pe mâine, ca să ai ce să dai de mâncare la milioanele de bugetari şi pensionari. Numai că nu duce nicăieri, nu e o afacere
. E subzistenţă şi este clar că momentul în care se va tăia dur se apropie - din pensii, din salarii, din numărul de slujbaşi ai statului. Este clar că morişca BNR-bănci-stat se va gripa la un moment dat şi vom ajunge la acea realitate a anilor ’90, prea dură ca s-o îmbrăţişăm, dar mult mai dureroasă în efecte tocmai pentru că n-am aplicat-o: terapia de şoc. Un umil sfat pentru premier: domnule Boc, faceţi-vă salariul un leu! Dumneavoastră şi miniştrii dvs.! Nu ajută prea mult deocamdată, dar vă va ajuta când veţi vorbi despre solidaritate în faţa miilor de oameni pe care-i veţi da afară sau a sutelor de mii cărora le veţi tăia, de data asta pe bune
, salariile!