Pensii la tot cartierul

Odată cu majorarea de la 1 ianuarie 2009, chestiunea pensiilor nu va mai putea fi subiect de campanie
politică. Peste acest nivel, orice majorare nu mai este sustenabilă din punct de vedere bugetar”, zicea ministrul de Finanţe Varujan Vosganian acum două săptămâni. Între timp, s-a mai gândit şi s-a decis să nu rateze ultimul moment în care pensiile mai pot fi folosite electoral. Aşa că sâmbătă, ministrul a anunţat vestea cea bună: majorarea pensiilor din 2009 va fi, probabil, devansată. Pentru ce dată n-a mai zis, probabil că-i trebuie din nou un răgaz ca să se gândească la propria declaraţie. Dacă n-ar fi atât de preocupat să înţeleagă ce scoate singur pe gură, poate ar auzi ce spun şi alţii din jurul lui despre umflarea pensiilor. Pe Băsescu l-a etichetat ca duşman politic invidios, pe Mugur Isărescu l-a ignorat, pe diverşi analişti economici i-a făcut răuvoitori... Dar orice ministru de Finanţe, cu excepţia lui Vosganian, desigur, s-ar îngrijora când anunţă o majorare a pensiilor şi sindicatele - toate sindicatele din România! - îi spun că n-are de unde să dea atâţia bani. Pe ce se bazează Vosganian? Pe faptul că exodul masiv al căpşunarilor a dus la un deficit atât de mare al forţei de muncă încât, în ultimul an, salariile au crescut ca Făt Frumos - peste rata
inflaţiei, peste creşterea de productivitate, peste orice previziuni şi fără nici o legătură cu vreun indicator economic. Proporţional, au crescut şi încasările la asigurările sociale, deci au fost bani suficienţi pentru a creşte pensiile cât nu s-a făcut de la revoluţie încoace. Pe ce se bazează cei care îl critică pe Vosganian? Cei mai expliciţi sunt sindicaliştii care, în mod normal, şi-ar înghiţi limba decât să zică „nu” unei asemenea „bunăvoinţe” guvernamentale. Oamenii s-au luat însă cu mâinile de cap când au răsfoit calculele ministrului de Finanţe. Ca să iasă pensiile anunţate de Vosganian, el sau subalternii lui, au modificat până şi calculele propriilor colegi de guvern, respectiv Programul de Convergenţă 2006 – 2009 elaborat de Banca Mondială şi Ministerul Muncii şi înaintat Comisiei Europene. Dacă citeşti cele două documente, al Ministerului de Finanţe şi al Ministerului Muncii, juri că a fost dactilografa beată. Toate cuvintele sunt la fel, doar cifrele sunt ciupite, în varianta Finanţelor, în minus – când este vorba de numărul persoanelor vârstnice – şi în plus
– când e vorba de populaţia activă. Iar pentru un orizont de timp mai mare de 2009, nici cu „ciupiri” de cifre n-ai cum să mai dregi busuiocul. Nu trebuie să fii ministru de Finanţe ca să faci un calcul simplu. Pensia de stat ar trebui să reprezinte, de anul viitor, 45% din salariul mediu brut. Or, contribuţia la Fondul de pensii, din fiecare salariu „alb” este acum de 29% (partea angajatului plus partea angajatorului). Din cele 29 de procente, două se duc, din aprilie 2008, la fondurile private de pensii, din decembrie 2008 – încă 2 procente se „iartă” angajatorilor pe motiv că plătesc prea mult, iar din ianuarie 2009, încă 0,5 procente se duc către fondurile private de pensii. Pentru ca pensia să ajungă 45% din salariul mediu brut ar trebui să avem doi salariaţi la un pensionar, ştiut fiind că în sistemul public de pensii contribuţiile nu se capitalizează, tot ce se strânge de la salariaţi se distribuie la pensionari. Or, deocamdată, numărul de pensionari în sistemul asigurărilor sociale de stat este 4,6 milioane, iar numărul de salariaţi n-a ajuns la 5 milioane. În fine, pentru viitorul îndepărtat, căci despre pensii Ministerul de Finanţe ar trebui să facă prognoze şi calcule pentru cel puţin 10 ani înainte, datele Fondului ONU pentru Populaţie (FOP) sunt sumbre. Evident, FOP nu a calculat cât va fi pensia medie în 2050, dar ne-a avertizat că, peste 40 de ani, în România populaţia va scădea la 16 milioane. Dintre aceştia, jumătate vor fi bătrâni trecuţi de 60 de ani.