MIRCEA BASESCU: „Il stiu ca e corect. Ma mihneste cum pechinezii din politica vorbesc despre el“

Este angajat manager Plusfood – Romånia. „Numai piept de pui. Degresat, dezosat, depielitat.“ Nu mai face inghetata. „Fabrica e colo, in container.“ Ramine fratele presedintelui tarii. „Il stiu corect. Ma deranjeaza cum toti pechinezii se iau de el.“
Mircea da suflet pieptului
Reporter: Orice din pui?
Mircea Basescu: Nu, dom’le, numai piept. Degresat, dezosat, depielitat. La mine nu intra altceva din pui.
Rep.: Nu git? Nu copan?
M.B.: Dom’le, daca eu spun numai piept… Pieptul vine numai din Brazilia, in containere frigorifice, 26 de tone pe zi, noi prelucram si de aici pleaca cel putin un TIR cu produse
finite spre UE. Pieptul este congelat, noi il decongelam controlat si-l transformam in preparate, 56 de produse diferite, produse gata facute.
Rep.: Sinteti bucatarii pieptului si ai Europei.
M.B.: Puteti spune si asa. Doar ca noi nu sintem bucatari. Aici e fabrica, dom’le!
Rep.: Vine puiul fara suflet la dumneavoastra?
M.B.: Da. Sufletul i-l punem noi. Punem extraordinar de mult suflet in ceea ce facem.
Rep.: Scrie „Friki“ pe punga.
M.B.: {tiu vorba „friki-friki“, dar aici e vorba de brand name. Domnul cumpara chestia asta, o pune in congelator si doamna, cit se descalta tincul, o ia din congelator si o pune in microunde sau in ulei incins. In trei minute e gata.
Martagoneala
Rep.: Va pricepeti?
M.B.: Eu sint manager. Nici patron, nici specialist in pui. Sint manager. Am ingineri, specialisti aici. Nu ma bag in treaba lor. Eu unesc niste capete. Marinarul pe vas nu are alta treaba cit merge pe mare decit sa martagoneasca.
Rep.: Ce e aia?
M.B.: Vasul se umple de rugina pe drum. Vopseaua veche se da jos cu un ciocan – martagon se numeste. {i marinarul martagoneste vasul tot timpul
si-l vopseste apoi. Asa e si cu pieptul de pui. Eu ii las pe ceilalti sa martagoneasca. Eu le spun doar atit: aveti de martagonit atit. Asta e norma. Eu nu ma bag in ce fac ei.
Rep.: Nevasta ce spune de piept?
M.B.: Dom’le, pe la inceputuri i-am dus si ei, o data, de doua ori, si mi-a zis: „Barbate, foarte bune chestiile astea, pun de o supa, dau la catel, dar tu gaina n-ai pe acolo?“.
Rep.: Ha, ha, ha! Cum e viata? Nu va simtiti intermediar? Unde va e mindria aia ca puiul nu e romånesc?
M.B.: Puiul nostru e bun, dar e scump. Care e meritul romånilor? Uitati-va la certificatele de calitate de aici, la diplomele de calitate. Nimeni din reteaua Plusfood din lume nu are atitea certificate. Asta e mindria romånului. Sa ai ISO, HALAL, Efsis… In Anglia degeaba ai ISO ca daca nu ai Efsis e degeaba, asa cum degeaba ai Efsis daca nu ai Halal. Halal e certificatul pentru piata araba.
Rep.: Va laudati ca sinteti intr-un grup si in serie.
M.B.: {titi cu ce ma laud? Ca sint normal. Uite, acum citva timp m-a sunat un ziarist: „Mama dumneavoastra e la policlinica nu stiu care si e programata peste sase luni la analiza cutare“. „Da, si ce daca?“ „Pai, e mama presedintelui!“ „{i ce daca, dom’le? Nu e normal sa fie asa? Daca nu e nici o urgenta…“ Sint sigur ca daca era programata peste rind, iesea iar scandal.
Presa
Rep.: Ce intelegeti din presa?
M.B.: N-am o parere grozava. Problemele nu sint la ziaristi. Ei iau un salariu si depind de ce dicteaza stapinul. Sau ce cred ei ca vrea stapinul. Sint putini cei care-si pastreaza probitatea profesionala. Omeneste il intelegi pe omul asta. Uite, acum altceva… Il aud pe Dinescu, il apreciez mult, e gures, e liber. Dinescu a locuit un timp linga casa lui frati-miu. Se cunosteau ca vecinii. Pe vremea aia, ii trimiteam si lui frati-miu niste inghetata, pentru nepoatele mele, dar ii trimiteam si lui Mircea Dinescu. {i il aud la un tocsou ca e suparat pe presedinte. {i moderatorul il ia… „Dom’le, dar erati cu Basescu, acum il atacati ca sinteti la Patriciu?“ „Ce, dom’le, ca l-am sustinut in doua campanii
si mi-a dat o inghetata! Uite, Patriciu, ma plateste!“ Nu stiu, nu e vorba, nu i-am trimis doar una, dar nu-mi place ca in luptele astea se foloseste orice arma, numai ca sa ai dreptate. De ce trebuia sa spuna la televizor?
Cum conduceau Basestii
Rep.: Ce fel de minte aveti?
M.B.: Sint un tip echilibrat. Dom’le, sint capitan de nava.
Rep.: Ati navigat vreodata impreuna?
M.B.: Da, am fost si cu el. El a terminat cu trei ani mai devreme decit mine. Cind am terminat Institutul, am plecat cu un cargo. {i cind m-am intors mi-a zis: „Vino pe vapoare serioase!“. M-am dus la el, pe tancuri petroliere. Dupa aia a fost o circulara sa nu mai circule rude impreuna.
Rep.: {i ce manevra v-a format mintile si dumneavoastra, si presedintelui?
M.B.: Dom’le, tancul petrolier este 86.000 de tone, 242 metri lungime, e cit un bloc de 19 etaje. Cind acostam la Constanta cuplam tancurile la niste „brate“ ce faceau legatura la tevi si instalatie si incepeam descarcarea. Nu puteai gresi conectarea tancului la brate decit cu cincizeci de centimetri. {i o faceam din zece in zece zile. Traian a trecut la dublu.
Rep.: Cum conduceau Basestii?
M.B.: Un comandat bun e unul care nu are nici un incident. Trebuie sa ai atentie si autoritate. El avea o vorba si o are si acum: „Dom’le, la vapor, intre comandant si Dumnezeu nu mai este decit steagul tarii“. Dom’le, Ceausescu introdusese conducerea colectiva peste tot, dar nu si pe vapor.
Rep.: Nu esti insingurat de atita autoritate?
M.B.: Valoarea unui comandant sta in valoarea echipajului lui. Se stiau capitani betivi, dar cu echipaj bun. Un capitan bun cu un echipaj prost, va dati seama ce inseamna asta! La o furtuna, la ceva, fiecare are patratica lui si nimeni nu poate face treaba celuilalt.
Rep.: Cum conduceati?
M.B.: Era diferenta! Cinstit, eu eram mai pasnic, dar mai parsiv, mai al dracului. Traian era mai excesiv. Uite, si aici e la fel. Eu imi apar oamenii si acum, iar daca vreunul a gresit il popesc eu, daca e, nu altcineva. Domnilor, ma ascultati, daca iese prost, imi asum, daca insa nu ati facut cum am zis, nu va vad bine!
Rep.: De ce v-ati lasat?
M.B.: Dom’le, prin traditie se naviga cam zece ani. Era dupa Revolutie. {i am plecat cu o nava la reparat in Japonia. Am stat vreo noua luni departe de tara…
Rep.: Nevasta? Cuminte?
M.B.: Him! {i cind m-am intors…
Rep.: Vinduse Traian flota?
M.B.: Ha, ha, ha, nu, nu. Aveam multe zile libere, concediu si in zilele alea libere m-am apucat de afaceri. Cu cartofi din Turcia. Gainarii din astea. Mi-a mers. {i pur si simplu m-am lasat. M-am luat dupa aia cu pulpele SUA. Cum era dupa Revolutie. Uite, vorbeam de presa… Acolo, in Japonia, am avut doi ofiteri care s-au revoltat, era democratia prost inteleasa, nu? {i i-am imbarcat pe avion si i-am trimis acasa. Aici, aia m-au dat la ziar ca fratele ministrului Transportului a furat sapte milioane de dolari. Ca sa vedeti presa… Peste ani de zile am un partener de afaceri caruia i-am spus ca n-am bani si sa ma pasuiasca. A avut incredere, am platit. Dupa un timp, il intilnesc si il intreb de ce a avut incredere in mine. „Pai, sinteti singurul caruia ii dau pe datorie. Am citit in ziar ca ati furat 7 milioane…“
Rep.: Ha, ha, ha…
M.B.: „…Daca i-ati furat, imi dadeati banii, daca nu i-ati furat, inseamna ca sinteti om de incredere.“
Adio inghetata
Rep.: O viata ati fost pe marea nelinistitoare si acum sinteti pe un teren sigur, inghetata si piept congelat.
M.B.: Pura coincidenta. Eu nu ma prea sperii pe lumea asta de nimic. Apropo, inghetata nu mai fac.
Rep.: De ce?
M.B.: Pai, nu mai aveam timp sa ma ocup de fabrica si nu puteam tine pasul cu normele europene. Asa ca am luat instalatia si sta aici, in curte, intr-un container. Daca m-or da afara de aici, ma pun iar pe inghetata.
Rep.: Traian Basescu a lucrat vreodata la fabrica de inghetata?
M.B.: Da, citeva luni, cind si-a dat demisia din Parlament. Eu eram mai lenevos. Veneam pe la noua, asa, el la opt, inaintea secretarei. N-avea cheie si ne astepta. El gindea macro, global, cu dezvoltarea in Europa, eu ma luptam de unde dracului luam miine lapte, zahar. Imi daduse afara o groaza de angajati, cred ca ma dadea afara si pe mine pina la urma. Au venit alegerile si el a plecat de la inghetata.
Buzaianu
Rep.: Buzaianu?
M.B.: Asta e. Am incheiat un contract cu Energy Holding. Unul avantajos. Vazut, parafat de mai-marii mei din strainatate, deci nu de capul meu. Traian habar nu a avut de chestia asta. Intimplarea a facut sa fiu in Bucuresti si un prieten sa ma duca la Bamboo asta. Nu stiam ce-i cu Bamboo asta. Dumneavoastra nu stiti ce e sa fii frate de presedinte. De cele mai multe ori e ca dracu’. Nu poti bea un pahar de vin linistit. Nu ai liniste. {i la Bamboo asta se uitau la mine si a venit si Buzaianu. Am stat de vorba putin, ca era ziua
lui. Asta a fost tot.
Rep.: V-a pacalit?
M.B.: Nu, dom’le. Iar Traian nu stia ce fac eu, el nu se amesteca in ale mele, eu nu in ale lui.
Politica: femeia si Traian
Rep.: De ce va lasati femeia la politica?
M.B.: Pai, ea e acasa toata ziua, ca gospodinele. Eu stau aici, mai trec pe la circiuma, vin pe la zece-douaspe seara. Imi mai spune despre politica si „Hai, femeie, sa ne culcam“. Asta e ocupatia ei, ce sa-i fac. Ii place, o face. Asa isi umple timpul. E o viata normala. Sint multumit de viata asta. Ma mihneste doar situatia prin care trece presedintele tarii. Il stiu ca e corect. {i ma mihneste cum se vorbeste despre el si cum toti pechinezii din politica vorbesc despre el.
Batrinetea
Rep.: Cum vedeti moartea?
M.B.: Ce?
Rep.: Inghetat inseamna mort?
M.B.: Nu. Nu se vede? Ce sa gindesc despre moarte? Bine si sanatate
! Mai degraba as vorbi despre batrinete. Am 54 de ani. Am hernie de disc.
Rep.: Ca Traian.
M.B.: Da, dar fata de el, pe mine nu m-a dat afara din casa munca niciodata si, acum, am un stil… Am oroare de dus in mina ceva. Sa vedeti cind ajung pe la hoteluri, ce tehnica am sa repartizez bagajele, de nu-mi ramine nimic. Batrinetea vine cind nu mai vrei sa faci nimic. Eu vreau. Nu am timp sa fiu batrin.